iarna

în pulovere de gheaţă
pomii zboară
cu frunze muscate de ger cu rădăcini lungi transparente
fâlfâie pe la ferestre lasă miros de rufe-ngheţate culese de pe sârmă
fructe aspre ghemuite ce-si aşteaptă seminţele fierbinţi
noi suntem mici
topim cuburi şi alte forme dulci sub limbă
ne ascundem în palatele de jar de sub plită
bunica încă nu s-a rostogolit
ca o lubeniţă verde zâmbitoare
sub pământ
noi suntem mici aşteptăm câteva anotimpuri pe zi înserarea
să adormim în sfârşit
torşi pe fusul ei o dată cu parfumul gutuilor

trebuie să vorbesc mult cu tine
despre orice
nu contează că asta nu ar lămuri cu nimic
ce s-a întâmplat în seara aia
sufletul tău făcea vodoo
mă simţeam ca o păpuşă de jăratic
luminam între plămânii tăi ca între două aripi mişto mărimea S
s-au deschis de câteva ori uşile tramvaiului
dar nu a urcat nimeni doar fire de nisip au măturat podeaua vagoanele astea au fost făcute doar pentru noi când am înţeles era prea târziu chiar atunci soarele amiezii a alunecat scârţâind sub talpa elastică a întunericului tu ai mai aşteptat câteva staţii să vină controlorii să-ţi dea amenda aia fabuloasă urâtă ca singura dintre certitudini ţi-ai scuturat sandalele de nisip ai adunat cochiliile aduse de curenţi nu aveam să mai coborâm niciodată şi despre asta nu puteam vorbi
încă nu inventaserăm cuvintele acelea
însă puteam vorbi despre restul
despre orice