am sa ma trezesc si am sa scriu
un poem lung si limpede ca aerul verii dimineata
in care ai spune:

„gust toate fructele lumii e religia mea
trei ore noaptea pe biciclete pana la Dunare
scotocind pom dupa pom prin curtile oamenilor
gustand scuturand ramurile pline
e religia mea”

si diminetile urmatoare ei credeau
ca unghii de ingeri le-au sfasiat frunzisurile
si nu mai stateau sa numere poamele pe ramuri

„semn bun ziceau”

atat de incet aluneca spre fluviu
noaptea
ceata pe biciclete

„cand pielea iti creste pe langa ape
devii apa pentru totdeauna
ape astepti sa sugi la sanii iubitelor
unghiile lor lungi
trebuie sa fie fierbinti si sculpturale ca pietrele
tolanite prin lunci
ca serpii de unda trebuie sa le alunece parul
in vrejuri reci peste sale”

asa iti duci religia mai departe
asa inveti sa aprinzi
lumanari intre maluri
sa curgi lumina catre pescarii de pe lumea cealalta
cum stau ei in lut
printre aburi laptosi
si lasa salciile sa le creasca dintre coaste
unduios si sigur

„e crucea unde drumurile nostre se rasfirau”

ca liniile unei palme

de acolo fiecare isi cauta locul
in mal
pana cand talpile lor gaseau fiecare buza apei stiuta

„doi frati de zece ani ceruse fluviul”

si ei se dusesera neputand sa se desparta
calcasera clestarul sleit de puterea adanca
si se stransesera tare de maini
stiind deja cum mai fusesera amestecati inainte
in pantecul mamei

„cand gleznele lor simtisera” la fel

borta profunda cum ii sorbea ca pe-o ceata

acum curg catre ei lumanarile
dinspre plajile inguste cu fete ciorchini
si buchetele de ierburi
cand luna creste
ca mirarea intr-o pleoapa batrana

„la crucea de tinichea
unde cararile bicicletelor se rasfirau”

pe linia vietii in vi]e subtiri
invizibile si apropiate
ca vocile-n imnuri

„acolo a inceput religia mea” repede calatorind pe ape

ca sunetul ce vrea sa-ntreaca lumina
ca pietrele ce vor sa intreaca pana de starc
rostogolita pe ostrov

„cu primul gand scaparat”

ca un chibrit umed sfaraind si portocaliu

„soarele asfintea
trecuse ziua cu fructe si destui pesti”

clopote de alama batuta de sapte ori cate sapte
va ridicau pe biciclete

emo.doi

o pasare uriasa imi ciuguleste din creier
privite din naveta spatiala discovery
aripile ei au conturul unei tari est-europene
sunt emo
m-am ghemuit in unghiul dintre doua blocuri comuniste
ma viziteaza o plosnita
incearca sa ma consoleze
sunt emo am tricoul negru parul negru unghiile negre
am sangele creierul si sinapsele negre
o pasare imi soarbe din creier
aripile ei uriase freamata deasupra ca niste granite incerte
ca harta unei tari mici din estul europei
stau in unghiul facut de doua blocuri comuniste care incep sa se prabuseasca peste mine
sunt emo
o pasare suge din creierul meu
penele ei se coloreaza in negru
o pasare suge din creierul meu imagini cu politicieni plangandzambind
sunt mai alb cu cateva sute de grame
o pasare neagra imi linge creierul
privita din naveta spatiala soyuz
pasarea seamana cu o tara neagra est europeana
stau ghemuit intr-un camp
printre tevi ruginite si radacini
printre radacini si furnici
sunt alb si pe campul asta vine base pus la patru ace
se d` jos din lexus
se d` jos din duster
se d` jos de pe nava scoals neptun
se d` jos din mazd`
se d` jos din ferrari
se d` jos din bemve
fracul lui flutura deasupra
esti palid dragul meu zice
cravata si msnecile lui fluturs ca niste aripi negre
creierul meu e o pasare atat de neagra
cat o tara mica din sud – estul europei
aici pe camp vine base si -mi vorbeste despre viitor
voi construi blocuri pe campul asta spune el
si zambeste emotionat
uzine si lanuri de porumb autostrazi doar pentru tine
eu sunt palid si il ascult
ori poate tocmai de aia
pe campul asta ca un maidan postapocaliptic
voi face un parc de distractii monumental
si fracul lui flutura ca niste aripi negre
la nesfarsit
in campul asta ca o mahala postistorica
voi construi
voi construi
voi construi
un canal pana la tibru si eufrat
zice base si-si sterge ochii cu o hartie de 500 de euro
la nesfarsit