am sa ma trezesc si am sa scriu
un poem lung si limpede ca aerul verii dimineata
in care ai spune:

„gust toate fructele lumii e religia mea
trei ore noaptea pe biciclete pana la Dunare
scotocind pom dupa pom prin curtile oamenilor
gustand scuturand ramurile pline
e religia mea”

si diminetile urmatoare ei credeau
ca unghii de ingeri le-au sfasiat frunzisurile
si nu mai stateau sa numere poamele pe ramuri

„semn bun ziceau”

atat de incet aluneca spre fluviu
noaptea
ceata pe biciclete

„cand pielea iti creste pe langa ape
devii apa pentru totdeauna
ape astepti sa sugi la sanii iubitelor
unghiile lor lungi
trebuie sa fie fierbinti si sculpturale ca pietrele
tolanite prin lunci
ca serpii de unda trebuie sa le alunece parul
in vrejuri reci peste sale”

asa iti duci religia mai departe
asa inveti sa aprinzi
lumanari intre maluri
sa curgi lumina catre pescarii de pe lumea cealalta
cum stau ei in lut
printre aburi laptosi
si lasa salciile sa le creasca dintre coaste
unduios si sigur

„e crucea unde drumurile nostre se rasfirau”

ca liniile unei palme

de acolo fiecare isi cauta locul
in mal
pana cand talpile lor gaseau fiecare buza apei stiuta

„doi frati de zece ani ceruse fluviul”

si ei se dusesera neputand sa se desparta
calcasera clestarul sleit de puterea adanca
si se stransesera tare de maini
stiind deja cum mai fusesera amestecati inainte
in pantecul mamei

„cand gleznele lor simtisera” la fel

borta profunda cum ii sorbea ca pe-o ceata

acum curg catre ei lumanarile
dinspre plajile inguste cu fete ciorchini
si buchetele de ierburi
cand luna creste
ca mirarea intr-o pleoapa batrana

„la crucea de tinichea
unde cararile bicicletelor se rasfirau”

pe linia vietii in vi]e subtiri
invizibile si apropiate
ca vocile-n imnuri

„acolo a inceput religia mea” repede calatorind pe ape

ca sunetul ce vrea sa-ntreaca lumina
ca pietrele ce vor sa intreaca pana de starc
rostogolita pe ostrov

„cu primul gand scaparat”

ca un chibrit umed sfaraind si portocaliu

„soarele asfintea
trecuse ziua cu fructe si destui pesti”

clopote de alama batuta de sapte ori cate sapte
va ridicau pe biciclete