zbor deasupra orasului de latex

in cel de-al doilea volum de poezie al lui Dan Carlea, “Urban”, doua tipuri de realitate se manifesta cu pregnanta ilustrand un grad maxim de prezentza a eului liric in fiecare dintre ele. Pe de o parte se afla “urbanul”, realitatea cotidiana, cu toate semnele ei, pe care poetul vrea uneori sa le epuizeze prin ample enumerari (poemele “Fatza de lucru” si “Freestyle”). Apoi, exista o alta dimensiune, numita, in textul “Peronul”, “partea cealalta”. Se poate spune ca intre cele doua realitati exista o relatie complexa; uneori ele coexista si sunt percepute la acelasi nivel ontologic de catre poet, de unde enumeratiile in cadrul carora se amesteca indicii ale amandurora, alteori una o disimuleaza/contine pe cealalta (de regula “urbanul” contine), alteori, “partea cealalta” irumpe violent in urban trebuind sa se exprime in “hainele” acestuia (“vom reintra in urban/ ca si cum am zbura prin parbriz/intr-o aura de cioburi”). De cele mai multe ori, “partea cealalta” este subjugata de “urban” care doar vehiculeaza aparente ale acesteia, niste surogate pe care eul liric le semnaleaza neobosit: (“sentimente de latex”, “dumnezei din praf alb”, sentimentele fast-food”, “inimile pline cu ruj ale iubitelor noastre”, “mie nu-mi place sa ma falsific/ sa-mi umplu sufletul cu polistiren expandat”). In aceasta dimensiune, nu numai sufletul sufera de atrofie ci este evidenta si o mecanicizare a corpului: “ viata noastra reincarcabila”, “privirile mele/ ca un tramvai ruginit”.

Mai departe, scrie aici:
Citeste! Sau nu!
http://www.jurnalul.ro/stire-spectator/zbor-deasupra-orasului-de-latex-513536.html